Maro 1, adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun roșcat, cafeniu. (din fr. maron). ” Maro 2, s.n. Culoare brună — roşcată, castanie. (din fr. marron).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Maro, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Maro.
Mare 1, mari, adj. 1. Care depășește dimensiunile obișnuite; 2. Care este în cantitate însemnată; 3. Care a depăşit copilăria; adolescent. 4. (despre unități de timp) De lungă durată, îndelung. 5. (despre căldură, lumină) Puternic, intens. 6. De valoare, important. 7. Care posedă calități excepționale. 8. Care ocupă un loc de frunte; Deosebit, ales, distins. (lat. mas, maris; sau cuv. autohton, cf. Breban, DGLR). Mare 2, mări, s.f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafaţa pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; (P. ext.) Ocean; (Fig.) Suprafață vastă; întindere mare; imensitate; Mulţime (nesfârşită), cantitate foarte mare. (lat. mare, maris).
Marchiză 1, marchize, s.f. Soţie Sau fiică de marchiz. (din fir. marquise). Marchiză 2, s.f. 1. Acoperiş (de sticlă) prins într-o armătură de fier Şi aşezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii. 2. Încăpere cu (acoperiş și) pereţi cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case. 3. Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi. Marchiză 3, s.f. Tip de inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală.
Marcă 1, mărci, s.f. 1. Semn distinctiv aplicat pe un obiect, pe un produs etc., pentru a-l recunoaște; Tip, model, inscripţie; (Înv.) Stemă, blazon, emblemă. 2. (Fig. ) Semn distinctiv, particularitate. (din ngr. marka, fr. marque). Marcă 2, mărci, s.f. Unitate monetară principală în unele ţări europene. (din germ. Mark). Marcă 3, mărci, s.f. Nume dat în statul franc și în Germania medievală provinciilor de frontieră, aflate sub guvernare militară. Marcă 4, mărci, s.f. Mic imprimat emis de stat și care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele caiete etc., servește drept plată anticipată a transportului poştal.
Marcator 1, -i, s.m. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale) (din marca + ton). Marcator 2, -oare, s.n. Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile şi locul cuiburilor în care se pun răsadurile sau seminţele. (din marca + – tor).
Marca 1, vb. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. A imprima pe un obiect de metal prețios semnul oficial care îi garantează calitatea şi autenticitatea. (din fr. marquer, germ. markieren). Marca 2, vb. 1. (Fig.) A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 2. A delimita un teren, o suprafaţă etc. prin linii, semne; a însemna. Marca 3, vb. |. (Sport) A obţine unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă pentru a-i împiedica să întreprindă ucțiuni ofensive sau să marcheze.
Mapă 1, mape, s.f. 1. Obiect de birou făcut din carton, din pânză, din piele etc. în care se ţin hârtii, foi volante etc.; dosar special în care se păstrează hârtii, desene, Mapă 2 etc. 2. Servietă (plată), de obicei cu mai multe despărțituri. (din germ. Mappe). Mapă 3, mape, s.f. (Astăzi, rar) Hartă geografică. (din lat., it. mappa, fr. mappe).
Manuscris 1, -e, s.n. Text scris de mână. Manuscris 2, -ă, adj. Scris cu mâna. (din lat. manuscriptus).
Manual 1, manuale, s.n. Care cuprinde noțiunile de bază ale ştiinţei, ale unei arte sau ale unei îndeletniciri practice; (Spec.) Carte de şcoală. (din fr. manuel. cf. lat. manualis, it. manuale). Manual 2, -ă, adj. 1. Care este făcut cu mâna, de mână. (despre îndeletniciri, ocupații, profesiuni) Care se efectuează prin muncă fizică. 2. (despre oameni) Care execută lucrări de mână; (P. ext.) Care lucrează cu mâinile.
Manşon 1, manșoane, S.n. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecționat din blană sua din stofă vătuită şi folosit pentru a apăra mâinile de frig. (din fr. manchon). Manşon 2, -oane, s.n. Piesă în formă de inel sau de ţeavă scurtă, care serveşte la îmbinarea a două țevi, bare etc.; parte lărgită de la capătul unui tub, care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. Manșon 3, s.n. Bucată de cauciuc care se introduce între camera şi anvelopa unei roţi de automobil, de motocicletă etc. pentru a proteja camera. Înveliş de protecție (de formă inelară) în care se îmbracă mânerul sau altă parte a unor obiecte. Manşon 4, s.n. (Bot.) Membrană protectoare a seminţei, a tulpinii etc.
Manșetă 1, manşetă, s.f. ]. Partea de jos a mânecii unei cămăşi (bărbătești) sau a unei bluze; bandă (detașabilă) aplicată la partea de jos a unei mâneci. Marginea de jos, răsfrântă, a pantalonilor. Porţiune de la începutul unui ciorap tricotat, lucrată de obicei ca un elastic. 2. Gamitură de piele sau de cauciuc în formă de inel sau de cilindru, care Serveşie la etanşarea unor deschideri. (din fr. manchette, germ. Manschette). Manșetă 2, Tex: scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într-o publicaţie periodică, la începutul unui articol, care conţine în rezumat o ştire importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală, nota originală din cuprinsul articolului. Manşetă bibliografică = indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicaţiei periodice, cuprinzând dateJe necesare identificării sau citării periodicului respectiv. Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă. (P. ext.) Spaţiu rezervat acestor texte.
Manşă 1, manșe, s.f. Pârghie folosită la comanda aripioarelor şi a profundorului unui avion; (P. gener.) Mâner, manivelă. (din fr. manche). Manșă 2, manșe, s.f. Ficcare dintre etapele în care se împart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.).
Manifesta 1, vb. |. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportaTE, un Sentiment, 0 tendinţă. 2. (Tranz. şi refl.) A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exte: rioriza. (din fr. manifester). Manifesta 2, vb. 1. Intranz. A face o manifestaţie, a participa la o manifestaţie, a demonstra. (din fr. manifester).
Manifest 1, -ă, adj. Vadit, clar, evident, indiscutabil. Care a fost declarat, exprimat în mod categoric, fâţiș. (din lat. manifestum, fr. manifeste). Manifest 2, s.n. Declaraţie prin care şeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. îşi fac cunoscute, în mod public programul, hotărârile, concepliile, intenţiile etc.: text cu conținut politic, răspândit pentru a detennina acțiuni imediate. (din lat. manifestum, fr. manifeste). Manifest 3, -ă, adj. (Adesea adverbial) Vădit, clar, evident; indiscutabil. Care a fost declarat, exprimat în mod categoric; fâşiş.
Mangal 1, mangaluri, s.n. 1. (Cu sens colectiv) Cărbune uşor, sfărâmicios, obținut prin arderea incompletă a lemnelor în Cuptoare speciale sau prin stingerea forțată a jăratecului. (din tc. mangal). Mangal 2, s.n. Vas metalic în care se aprind cărbuni şi pare serveşte iarna pentru încălzit celor care se află în aer liber.
Manele 1, s.f., pl. (sg. manea). Cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă, tărăgănată. (din tc. man:). Manele 2, s.f., pl. (sg. manel4). Piesă de lemn brut, cu lungimea variind după înucbuinţări, folosită mai ales în construcţii, manetă. (din it. manella).
Mandarin 1, mandarini, s.m. Demnitar indigen din vechea Indochină; funcţionar public (înalt) din China feudală. (din fr. mandarin). Mandarin 2, mandarini, $ ma. Arbus 1 fructifer cu flori albe, cul. tivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile, sferice şi portocalii. (din mandarină, derivat regresiv).
Mișcător 1, mișcători, -oare, adj. 1. Care se mișcă, se deplasează, înaintează; mobil. Mișcător 2, Fig. Care impresionează, emoționează, tulbură. – Mișca + suf. -ător.
Mană 1 s.f., Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici gheme cenușii, purtate uneori de vânt în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. pâine făcută din acest lichen Mană 2, s.f., arte depărtate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. pâine făcută din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belșug, abundență. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mană-de-ape = plantă erbacee toxică din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule (Glyceria aquatica). Mană 3, Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; p. ext. stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după o ploaie. – Din sl. mana, ngr. mánna.
Majorat 1, it Vârstă la care o persoană devine majoră; starea (juridică a) persoanei majore. (din fr. majorat). Majorat 2, -ă, adj. (despre oretuai impozite etc.) Mărit, sporit. (v. majora).
Major 1, majoră, adj. Care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile şi politice depline. 2. Foarte important, principal. (din lat. maior, după fr. majeur). Major 2, -i, s.m. (Mil.) Plutoier. (din fr. major).
Majă 1, măji, s.f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăţi, variind, după epoci şi regiuni între 50 kg şi 100 de ocale. Majă 2, (Reg.) Cântar pentru greutăţi mari. (din magh. mozsa). Majă 3, s.f. Năvod. Majă 4, s.f. Căruţă de transportat peşte. ,
Maia 1, s.f. Ferment, drojăie, lâmădeală. (din tc. maya). Maia 2, maiale, s.n. (Reg.) Serbare sau petrecere câmpenească în cinstea primăverii, organizată de şcolari în luna mai. (din magh. ajâlis). | Maia 3, sf. adj. 1.Numealunei vechi populaţii indiene din America Centrală. 2. Care aparține populaţiei maia. (din fr., sp. Maya).
Mai 1, adv. Cu valoare predicativă: Mai că vine. Mai 2, adv. |. 1. (Servește la formarea gradului comparativ și la formarea gradului superlativ relativ). 2. (Înaintea unui substantiv). 3. (Precedat de „ca“ în construcţii exclamative, cu valoare de superlativ absolut): Ce mai drac frumos de fată 1 II (Atenuează ideea exprimată de cuvântul determinat): În parte, puțin. III. (Exprimă ideea de aproximaţie) Aproape, cam, aproXimativ. IV (Inaintea unui verb) 1. Arată că acţiunea verbului durează. 2. Arată repetarea acțiunii verbului. 3. Exprimă nedumerirea. (lat. magis). Mai 3, maiuri, s.n. Nume pentru diferite unelte sau părți de unelte în formă de ciocan (de ivelat lemn) care servesc la bătut, nive 1 etc; (Reg.) Lopătică de lemn cu care se bat rufele când sunt spălate. lat. mallus). Mai 4, maiuri, s.n. (Reg) Ficat. in magh. maj). | Vica s.m. (Învar.) A cincea lună a anului, care urmează după ilie, florar. (lat. maius). „
Mahmur 1, -ă, adj. 1. Indispus, fără duh. 2. Buimac, amețit (de băutură, de somn). 3. Supărat, posomorât. (din tc. mahmur). Mahmur 2, s.n. Dispoziţie (bună sau rea) a cuiva. (din tc. mahmur).
Magazin 1, s.n. Locul unde se vând cu de-amănuntul şi se prezintă mărfuri. (din fr. magazin, Cf. it. magazzino). Magazin 2, s.n. 1. Publicaţie periodică (ilustrată), care conţine materiale din diverse domenii. 2. Emisiune periodică de radio sau televiziune axată pe un anume subiect. (din engl., fr. magazine).
Mac 1, interj. (Onomatopee). (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul rațelor. Mac 2, maci, s.m. 1l. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei rOŞII şi cu seminţe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă; (P. restr.) Sămânţa macului; folosită în alimentaţie. (din bg. mak, scr. mak).
M 1, s.n. Luiteră a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă. M 2, pron. 1. Personal, pers.1 (eu), acuzativ, sg., neacc.: M-a căutat toată ziua; 2. Reflexiv, acuzativ, sg., neacc.: M-am gândit adeseori la tine.
Lux 1, lucși, s.m. Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea unei suprafeţe care primeşte un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. (din fr. lux, cf. lat. lux „lumină“). Lux 2, luxuri, s.n. (Rar) Nivel de viață excesiv de costisitor; risipă; fast, eleganţă, somptuozitate, splendoare. (din fr. luxe, lat. luxus).
Luteţian 1, -ă, adj.m, f. Care aparţine luteţianului. (din fr. lutetien). Luteţian 2, s.n. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de lameli-bronhiate, gasteropode, cohinide. (din fr. lutâtien).