Primul dicționar de omonime în limba română
Lisă 1, lise, s.f. 1. Bară orizontală de lemn, de beton sau de oțel fixată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn fixată perpendicular pe cadrele fuselajului sau pe nervurile aripii unui avion. (din fr. lisse). Lisă 2, adj.î. (lis, -â) (Reg.) 1. (despre cai și câini) Cu părui sclipitor şi cu o pată albă pe frunte, pe bot. 2. Nume dat de ciobani vitelor, câinilor. Lisă 3, s.f. (Reg.) |. Fruct zabarisit 2. Floare de grădină 3. Câmp
Liră 1, re, s.f. Instrument muzical rudimentar, format dintr-o cutie de rezonanţă, două brațe în formă de coarne și mai multe coarde, folosit în antichitate, mai ales la acompaniere; (Fig.) Simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). (din fr. Iyre, lat. lyra). Liră 2, s.f. (Art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. | Liră 3, -re, s.f. Numele mai multor unități monetare principale, întrebuințate în diferite țări și epoci. Liră sterlină, Liră italiană etc. (din it. lira).
Lipitor 1, s.f Persoană care are meseria de a lipi. (din ipi +-toare). | Lipitor 2, s.f. 1. Specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevăzut la cele două capete cu câte o ventuză, care se hrăneşte cu sângele animalelor de al căror corp se lipește. 2. Pasăre călătoare arboricolă, nocturnă, de culoare brunăcenuşie, cu pete brune sau roșietice, care se hrănește cu insecte; mulge-capre. (din lipi +toare).
Lipici 1, -Materie, substanță care serveşte la lipit, clei; 2.Ceea ce atrage, încântă sau seduce făptura sau felul de a fi al cuiva, farmec. (din lipi +-ici). | Lipici 2, s.m. Nume dat mai multor plante erbacee care secretă o substanţă lipicioasă. (din lipr +ic)
Lipan 1, -i, s.m. Peşte asemănător cu păstrăvul, cu corpul argintiu şi alungit, capul mic, care trăieşte în zona inferioară a apelor de munte. (cf. scr. lipan, lipen). Lipan 2, -i, s.m. (Bot.) Brusture. i (lepan). (die be, dep)
Lip 1, s.n. (Reg.) Strat (gros) de murdărie care se formează pe piele sau pe îmbrăcăminte; jeg. (din ucr. lep). Lip 2, interj. (Var. a lui Jipa) (Onomatopee) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma sau de picioarele cuiva care umblă desculţ sau în papuci.
Linte 1, s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albăstrui şi fructul o păstaie cu semințe plate, comestibile; (P restr.) Fructul şi sămânța acestei plante. (lat. Jens, lentisy. :> Linte 2, s.f. (Med. : Cisticercoză. Vel Pop) Linte 3, linți, s.m.., pl. (Zool.; pop.) Cisticerci.
Lingurea 1, -ică, s.f. (lingură +ca, -ică) Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu i î Crestater + flori albe grupate în Lingurea 2, s.f. 1.(Pop.) Furca Pieptului, lingura pieptului. 2. CaVitate situată în partea inferioară a furcii pieptului.
Lingurar 1, -i, s.m. Meşter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. 2. Țigan (care face linguri) (din lingură +-ar). Lingurar 2, -e, s.n. Poliţă specială pe care se țin (la ţară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie.
Lin, -i, s.m. Peşte cu solzi mărunți, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăiește prin bălți cu apă limpede şi nu prea adâncă (din bg. lin). Lin 2, -uri, s.n. 1. Vas de leran de tablă sau de beton în formă de jgheab, în care se adună și se storc Strugurii. 2. Vas de lemn, de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, a spirtului etc.: vas, cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face fuică. (din ngr. linos). Lin 3 , -ă, adj. 1. Care se mişcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște; domol, liniștit. 2. (despre drumuri, pante etc.) Cu înclinaţie mică, uşor de urcat sau de străbătut. 3. (despre sunete) Lipsit de intensitate 4. Calm, liniştit. (lat. lenus, -a = lenis)
Limbă 1, -bi, s.f. Organ musculos mobil care se află în gură servind la perceperea gustului, la mestecarea și înghiţirea alimentelor, la om fiind și organul principal de vorbire. (lat. lingua). Limbă 2, s.f. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile sentimentele şi dorinţele; limbaj. Limbă 3, s.f. (Înv. şi reg.) Vorbă, cuvânt, grai, glas.
Limb 1, -uri, s.n. Partea lată (şi verde) a frunzei, legată de ramură (sau de tulpină) prin nodiță. (din fr. limbe, germ. limbus). Limb 2, sn [At: LTR / Pl: ? / E: tc limbä[1]] 1 (Mar) Navă de transport folosită în operațiunea de limbare (2). 2 (Pex) Limbare (2).
Liman 1, -uri, s.n. Țărm, mal; (Inv.) Port. (din tc. limare, rus. 1jmare, ucr. lymare). Liman 2, s.n. (Fig.) Adăpost, refugiu. Liman 3, s.n. Lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu,
Liliac 1, -eci, s.m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare si cu coada, si care trăieste prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea. (din bg. liljak). Liliac 2, -eci, s.m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu fiori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanţe de violet sau albastru-violei, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală. (din tc. ley/âk, cf liuleak). – Pieeibe
Lignit 1, s.n. Cărbune natural de calitate inferioară, de culoare brun-negricioasă, sfărâmicios. (din fr. lignite). Lignit 2, -ă, adj. (Var. a lui lihnit, -ă) Foarte flămând, chinuit de foame. (v. lihni).
Lichid 1, lichidă, adj. 1.Care se află într-o stare de agregare intermediară între starea gazoasă și starea solidă. 2.(despre bani) De care se poate dispune imediat. (din fr. liquide). Lichid 2, s.n. 1.Corp sau substanță care nu are formă stabilă proprie, ci curge sub greutatea proprie şi ia forma vasului în care se află. (din fr. liquide, lat. liquidus).
Licenţă 1, -țe, sf. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare; (P.ext.) Diplomă care conferă acest titlu. (din fr. Jicence, lat. licentia). Licenţă 2, s.f. Autorizaţi dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special, pentru operații de import și de export etc, Licenţă 3, s.f. Atitudine, ținută care depăşeşte limitele buneicuviinţe; lipsă de respect pentru formele obișnuite.
Liberian 1, -ă, adj. 1. (despre țesuturile, vasele etc. plantelor) Prin care circulă substantele organice din frunze spre diverse părți ale plantei. 2. (despre fibrele plantelor) Care formează țesutul liberian. (din fr. Jiberien). Liberian 2, -ă, 1. s.m.f. Persoană care face parte din populatia de bază a Liberiei sau este originară de acolo. 2. adj. Care apartine Liberiei sau populatiei ei. (din fr. lib&rien).
Liber 1, -e, s.n. Complex de vase din țesutul plantelor prin care circulă seva elaborată; (cu sens colectiv) Fibre extrase din scoarța unor arbori. (din fr. liber). Liber 2, -ă, adj. i. (despre oameni) Care se bucură de libertate, de independenţă individuală şi cetățenească, care are drepturi politice și cetăţeneşti depline. 2. (despre popoare, state etc.) Îndependent, neatârnat; 3. (despre acţiuni) Care nu este supus unor restricţii. (din lat. liber, fr. libre).
Leu 1, lei, s.m. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blană scurtă de culoare gălbuie și cu o coamă bogată în jurul capului, deosebit de puternic și de vorace, care trăiește în Africa și în Asia meridională. (cf. lat. leo). Leu 2, s.m. (Art.) Numele unei constelații. Leu 3, lei, s.m. Unitate monetară principală în România, egală cu 100 de bani. (din leu).
Leş 1, -uri, s.n. Cadavru, hoit Stârv. (din tc. leș). ” Leş 2, s.m. Leah.
Lepăda 1, vb. (Pop.) A Jăsa ceva din mână; a arunca; a-şi scoate haina, încălțămintea etc..: (despre animale) a-și schimba părul, pielea, penele; a năpârli. (probabil din lat. lapidare „a arunca cu pietre“) ” 4 Lepăda 2, vb. (despre femei și espre femelele animalelor) A naște înainte de termen ă mort; a avorta.. n fă Lepăda 3, vb. A nu rec , Vb. u ceva, a tăgădui,. poa Ler’, interj. (Pop.) 1. Cuvânt refren în colinde. 2. (Înv., s.n.) Gust, plac, dorință (probabil lat (Ha) 1lelu (iah, Domine)). | Le, s.m. (Reg.) 1. Vreme, în floarea vârstei. 2. Farmec.
Leonin 1, , -Ă, leonini, -e, adj. Care aparține leului1, privitor la leu1; ca al leului1. ◊ Contract leonin = contract prin care una dintre părți își rezervă beneficiul cel mai mare sau contract prin care una dintre părți este scutită de a participa la pierdere. [Pr.: le-o-] – Din lat. leoninus, fr. léonin. Leonin 2, ~ă a [At: F (1844), 366 / P: le-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr léonin] (Liv; îs) 1 Versuri ~e (sau, îvr, hexametri ~i) Versuri ale căror emistihuri rimează. 2 Rimă ~ă Rimă în care două sau trei silabe sunt asemănătoare.
Leoarcă 1, adj. invar., adv. (Fam.) Foarte ud, plin de apă; bleașcă. [Pr.: leoarcă] – Liur + suf. -că. Leoarcă 2, sf Vin făcut din tescovină și apă. 2 sf (Pex) Liur (2). 3 sf (Buc; Trs) Rachiu. 4 sf (Reg) Aliment lichid, puțin consistent. 5 av (Șîs ud ~) Plin de apă, de sudoare etc. 6 a (Pex; îas) Foarte ud. 7 a (Îlav) Beat ~ Foarte beat. Leoarcă 3, sf [At: N. LEON, MED. 80 / V: lio~ / Pl: ~rce / E: ger Larch] (Ban) 1 (Zlg) Broască râioasă (Bufo vulgaris). 2 (Zlg) Brotac (Hyla arborea). 3 (Dep) Femeie imorală.
Lentă 1, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din rus. lenta. Lentă 2, s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnități de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații. [< rus. lenta]. Lentă 3, ~ă a [At: FILIMON, O. I, 368 / Pl: ~nți, ~e / E: fr lent] 1-2 Care acționează sau se produce încet, pe măsură ce trece timpul Si: (îvr) lentos (1-2). 3 Al cărui efect nu este rapid Si: (îvr) lentos (3). 4 Care este lipsit de rapiditate, de vivacitate, de promptitudine Si: (îvr) lentos (4).
Lenitiv 1, -ă, adj. Care calmează, care alină durerile. (din fr IEnitif, lat. leniti Vus). Lenitiv 2, s.n. Substanţă, medient calmant. (din fr. lEniti lenitivus).
Leneş 1, -ă, adj. s.m. (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav. 2. Adj. Care trădează, exprimă lene. Leneș 2, – s.m. (la pl.) Familie de mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă
Lemnărie 1, «ii, s.f. 1. Cantitate, grămadă (mare) de lemne. 2, Material lemnos care intră într-o construcție. 3. (Reg.). Magazie de lemne. (din lemn +-ărie). Lemnărie 2, -ii, s.f. 1. Meseria jemnarului lemnărit. 2. Atelierul lemnarului (1); Tâmplări i lemnar +-ie). pene. in |
Leică 1, leici, s.f. (Pop.) Lele (1). (cf. bg. lelka „Cumnată“). | Leică 2, leici, s.f. (Reg.) Pâlnie (din rus. leika, ucr. lijka).
Legionar 1, -i, s.m. |. Soldat dintr-o legiune romană. 2. Soldat, militar din legiunea străină. (din lat. legionaris, fr. IEgionnaire). Legionar 2, -ă, s.m., f. Membru a organizaţiei românești numită | arda de Fier; (Adj.) Referitor la eglonarism. (din fegiune +-ar).