Primul dicționar de omonime în limba română
Lege 1, -gi, s.f. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. (lat. lex, legis). Lege 2, s.f. (Pop.) Proces, judecată. Lege 3, s.f. Religie, credință. Lege 4, s.f. Datină, obicei.
Legătură 1, -ri, s.f. 1.Legare, mod de a uni două corpuri. 2. (Spec.) Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură. (din lat. ligatura). Legătură 2, s.f. Mijloc de comunicare (aeriană, telegrafică etc.). Legătură 3, s.f. Piesă, dispo. zitiv, obiect (flexibil) care uneşte sau fixează două sau mai multe obiecte. Legătură 4, s.f. Basma. Legătură 5, s-f. (Înv.) Cravată. Legătură 6, s.f. (Înv.) Acord, înțelegere, convenție.
Legat 1, -ţi, s.m. ]. Trimis al senatului, al împăratului etc. întro provincie a Imperiului Roman. 2. Reprezentant diplomatic al unui papă. (din fr. legat, lat. legatus). Legat 2, -ă, adj. 1. (despre oameni) Zdravăn, vânjos, voinic. . 2. (despre siropuri, dulcețuri etc.) Îngroşat, devenit consistent. 3. (Adv.) În mod coerent, cu înţeles logic. (v. lega).
Lega 1, vb. A împreuna, a uni strâns capetele a două obiecte (sfoară, aţă, sârmă etc.); a fixa, a strânge; a prinde. (lat. ligare). Lega 2, vb. A începe să formeze rodul, a rodi. Lega 3, vb. (din fr. leguer, lat. legare). A lăsa ceva prin legat, prin testament, a testa.
Leftere 1, adj.f., pl. (lefter, -ă, ) (Pop.) Lipsit de parale, fără nici un ban. (din ngr. (e)lefteros „liber“. Leftere 2, s.f., pl. (Reg.) Pieptenii pentru fuioare.
Left 1, lefti, s.m. Monedă de aur sau argint (în valoare de cinci ducați), din care se făceau salbe. (din ngr. lefto(n) „monedă mică“). Left 2, lefturi, s.n. Obiect de podoabă femeiască în formă de colier sau de medalion. (din ngr. lefto (n)).
Lector 1, -ă, s.m., f. Grad didactic în instituţiile de învățământ superior; persoană care are acest grad. (din germ. Lektor) Lector 2, -ă, s.m., f. (Livr.) Cititor; cel care citește cu voce tare unei persoane suferinde; cel care citeşte într-o editură manuscrisele predate spre publicare. (din fr. lecteur, lat. lector, -oris)..
Leat 1, s.m. Denumire familiară (de adresare) dată unui soldat. (din sl. lEato). Leat 2, s.n. l.An. 2.Cotingent. (din sl. leato).
Leasă 1, lese, s.f. Împletitură de nuiele în formă de grătar. de gară, de coș etc., folosită (singură sau ca element component) în scopuri practice. (din bg. lesa, scr. ljesa). Leasă 2, lese, s.f. Desiş mare într-o pădure; desiș format din ramurile unui copac. (din sl. lesu).
Leagăn 1, -e, s.n. Pat mic de lemn sau de nuiele împletite (care se poate balansa) pentru copiii mici. (din legâna, derivat regresiv) Leagăn 2, vb. a legâna, ind. pz pers. |. sg.: .Măleagăn ca frunzan vânt…” (Folclor). Leagăn 3, s.n. (Fig.) Loc de oriBine, de bastină. Leagăn 4, s.n. 1.Institutie de stat sau asezământ filantropic unde se cresteau odinioară copiii abandonati sau orfani. 2. Cresă.
Leafă 1, lefi, s.f. (Pop.) Partea Scobită a unei linguri; găvan. (din s N led fel = germ. Lăffe] „lingu Leafă 2, s.f. Tăi i a bărzii, a toporul jama sapei, Leafă 1, lefuri, s.f. 1.Retribuţie. 2. Soldă pe care o primesc soldaţii mercenari. (din tc. ulufe, cf. scr (u)lefa, bg. lefe).
Lăută 1, adj.f. (Pop.) Spălată pe cap cu apă caldă. (v. vb. a la). copil t Lăută 2, lăute s.f. (Pop.) Vioară, auzi iblă (din tc. Iauta, ngr.
Lăptișor 1, Iăptisori, s.m. (Bot.) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu mai multe rozete de frunze lanceolate, cu flori albe răspândită în regiunea alpină, laptele stâncii. (din lapte +-ișorn). Lăptişor 2, s.n. 1. Diminutiv al lui Lapte. 2. (În sintagma) Lăptișor de matcă = produs secretat de glandele faringiene ale albinelor doici, care constituie hrana larvelor de matcă, utilizat în medicină ŞI în cosmetică. (din lapte + —ișor).
Laxativ 1, laxativă, adj. Care posedă slabe proprietăti purgative. (din fr. Jaxatif). Laxativ 2, s.n. Substantă. medicament cu proprietăți purgative slabe. (din fr. Jaxatif).
Laţ 1, Iațuri, s.n. |. N. lațuri, s.n. 1. Nod larg | capătul unei sfori, întocmit în așa fel incât să se poată strânge în jurul unul punct fix. 2. Instrument pentu prins păsări sau animale. (lat laceus = laqueus). Laţ 2, S.n. Var. a lui Jeaţ. Despicătură lungă și îngustă de lemn, fasonată (în patru muchii). (din magh. l€c).
Lat 1, -ă, adj. Care are o lățime (relativ) mare. (lat. Latus, va Lat 2; -uri, s.n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână)
Larg 1, -ă, adj. 1.Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcţiile, întins, vast. 2.De dimensiuni mari; lat; (despre recipiente)De o croială bogată, făcut cu stofă multă, care permite mișcarea liberă a corpului. (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. Larg 2, Jarguri, s.n. |. Loc pe mare, depărtat de țărm. 2.Loc deschis care se întinde departe în toate direcţiile, întindere mare spaţiu vast. (lat. Iargus). ”
Lapte 1, s.n. Lichid alb – gălbui cu gust dulceag, foarte hrănitor, secretat de glandele mamare ale femeilor şi ale femelelor marmifere. ( lat. ac, lactis). Lapte 2, lăpturi, s.n. 1.Diferite sortimente de lapte sau de produse alimentare preparate cu lapte. 2 Suc care se găseşte în unele plante sau fructe şi este asemănător la aspect cu laptele. (lat. Jac, – ctis).
Landră 1, s.f. (Reg.) Ceartă gălăgioasă, grămadă. Landră 2:, s.f. Plantă agățătoare cu flori purpurii și violete.
Lamelicorn 1, adj. Care are antenele terminate cu prelungiri lamelare. (din fr. lamellicorne). Lamelicorn 2, s.n. Insectă cu antene terminate cu prelungiri lamelare. (din fr. lamellicorne).
Lame 1, s.f., pl. 1. (sg. lamă) Placă subţire de metal, de material plastic, cu diverse întrebuinţări. 2. Partea metalică și tăioasă a unui instrument. 3. Placă mică și subțire din sticlă pe care se așează substanţele ce urmează a fi examinate la microscop. (din fr. lame). Lame 2, s.f., pl. Gen de mamifere rumegătoare asemănătoare cu cămilele, dar mai mici și fără cocoașă, care trăiesc pe platourile înalte ale Americii de Sud şi care, domesticite, sunt folosite ca animale de povară; animal care face parte din acest gen. (din fr. lama).
Lambă 1, s.f. Lanţ care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei; vătrai. (din tc. lamba). Lambă 2, s.f. 1.Parte proeminentă a unei scânduri care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei scânduri. 2.Vergea lată de lemn care se introduce în ulucele a două scânduri pentru a le îmbina. (din tc. lâmba).
Lamă 1, -me, s.f. 1. Placă subţire de metal, de material plastic etc., cu diverse întrebuinţări (în aparatura tehnică); (Spec.) Lamă de ras. 2. Partea metalică şi tăioasă a unui instrument. (din fr. lame). Lamă 2, s f. Strat foarte subțire de lichid, liber sau cuprins între doi pereţi. Lamă 3, -me, s.f. Gen de mamifere rumegătoare asemănătoare cu cămilele, dar mai mici și fără cocoaşă, care trăiesc pe platourile înalte din America de Sud și care, domesticite, sunt folosite ca animale de povară; animal care face parte din acest gen. (din fr. lama).
Laie 1, adj. f. (Pop.) Negru, sau cenuăiu închid. Nici laie, nici bălaie = nici aşa, nici aşa. (cf. alb. laja). Laie 2, ăi, s.f. (Pop.) 1. Ceată de țigani nomazi. 2. Ceată dezorganizată şi zgomotoasă (de copii, de oameni) (cf. ucr., pol. laja „haită de câini“).
Lagăr 1, -, s.n. Loc de staţionare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără. (din germ. lager). Lagăr 2, s.n. Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă, O osie, un arbore.
Ladin 1, s.m. Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. (din ngr. ladanon). Ladin 2, -ă, s.m. şi f, adj. 1.Persoană care face parte din populaţia de bază a unei părţi din Elveţia şi din Nordul taliei. 2. Care aparține ladinilor; privitor la ladini. (din it. ladino).
Lactat 1, -ţi, s.m. Sare a acidului lactic. (din fr. lactate). Lactat 2, -ă, adj. Făcut din lapte, care conţine lapte, bazat pe lapte (și pe derivatele lui). (din fr. Iact€).
Lac 1, -uri, s.n. Întindere mai mare de apă stătătoare, închisă între maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un râu. (Fig.) Cantitate mare de apă sau de alt lichid, (lat. Jacus). Lac 2, -uri, s.n. 1. Soluție pe bază de oxid de aluminiu gela-tinos, amestecată uneori cu un colorant, folosită în pictură. 2. Lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc. (din germ. Lack). Lac 3, s.n. Piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, âcoperită cu un strat de lac.
Labrador 1, s.n. Mineral din grupul feldspaţilor plagioclazi, folosit ca piatră semiprețioasă. (din fr. labrador). Labrador 2, s.m. (Liv.) Plugar (în Spania). (din sp. labrador).
Labă 1, labe, s.f. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om. (din magh. lab). Labă 2, s.f. (Fam. și depr.) Mână. Labă 3, s.f. Nume dat mai multor specii de ciuperci.