Primul dicționar de omonime în limba română
La 1, prep. 1.Spre, către; lângă. 2.Exprimă o cantitate mare: Bea la apă; cam, aproximativ, circa: Eram la 30 de oameni. (lat. illac). La 2, s.m. (Invar.) Treapta a șasea din gama do major; sunetul şi nota corespunzătoare. (din it. 1). La 3, vb. (Pop.) A (se) spăla. (lat. lavare). La 4, ad). cantitativ invar. Mult, -ă: A Venit la lume. Au venit la oameni…
L 1, s.m. Literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă. L2, pron pers., pers. 3 (el), acuzativ, sg., m, neacc. (1-, -]): lam văzut; văzându-l.
Kaizer 1, kaizeri, s. m. Denumire dată împăraților Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și apoi împăraților Germaniei; persoană care purta acest titlu. [Scris și: kaiser. – Pr.: kaizăr] – Din germ. Kaiser. Kaizer 2, sn [At: DN3 / P: kaizăr / E: ger Kaiser(fleisch)] Piept de porc fiert și afumat.
Jurui 1, vb. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn; a făgădui ca soţ (sau soție); a se lega prin jurământ. (din magh. &yuruzni „a logodi“). Jurui 2, vb. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cerc. (din jur 1 + -ui).
Jurnal 1, -e, s.n. Publicaţie periodică având apariţie zilnică; ziar, gazetă. (din fr.journal) Jurnal 2, s.n. 1. Însemnări zilnice ale cuiva despre anumite evenimente. 2. (Cont.) Registru în care sunt înscrise cronologic operațiile bănești, evenimentele supuse evidenţei etc. Jurnal 3, s.n. Emisiune de radio şi televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei înaintea filmului artistic de lung metraj, care prezintă evenimente, știri, informaţii de strictă actualitate.
Jurat 1, -ţi, s.m. Cetăţean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile. (din fr. jure, lat. juratus). Jurat 2, -ă, adj. (Pop.) (Adesea substantivat) Blestemat, afurisit. (v. jura).
Jurasic 1, -ă, adj. Care ţine de jurasic; privitoare la jurasic. (din Îr. jurassique). . Jurasic 2, s.n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de vegetaţie; grup de roci formate în această perioadă. (din fr. jurassique).
Jur 1, -i, s.m. Jurat: Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componenţa căruia intrau jurați. (din fr. jury). Jur 2, -uri, s.n. Spaţiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. (lat. &yrus). Jur 3, s.m. (Pop.) Jurământ. (din jura, derivat regresiv)
Jupă 1, jupe, s.f. Fustă. (din fr. Jupe). Jupă 2, s.f. (Reg.) Regiune cu ierbiș, fâneaţă.
Junghi 1, -uri, s.n. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau încheieturi. (din Junghia, derivat regresiv). Junghi 2, s.n. (Înv.) Jungher; pumnal.
Jugurel 1, s.m. (reg.) plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine în vârful tulpinii; dumbeț, sclipeț. Jugurel 2, sm [At: CDDE nr. 913 / Pl: ~ei / E: jug + -urel] (Bot; reg) Dumbeț (Teucrium chamaedris). Jugurel 3, sn [At: MARIAN, NU. 754 / Pl: ~ele / E: jug + -urel] 1-2 (Reg; șhp) Jug (1) (mic) Si: juguleț (2-3), jugușor (3-4) juguț (1-2).
Jugănit 1, s.n. (Pop.) Jugănire (v. jugâni). Jugănit 2, adj. (Pop.) Castrat, scopit. (v. jugâni).
Jugar 1, adj. (Reg.) De jug, care poate fi pus ia jug. (din jug + -ar) Jugar 2, jugari, s.m. (Reg.) Bou de jug (din jug + -ar).
Jug 1, s.n. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. (lat. jugum). Jug 2, s.n. Muncă grea, neplăcută; robie tiranie. Jug 3, s.n. (Reg.) Unitate de măsură pentru pământ, ceva mai mare decât două treimi dintr-un hectar.
Judeţ 1, -i, s.m. 1. (În vechea organizare a Ţării Româneşti) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. (Înv. şi reg.) Judecător. (lat. judicium). Judeţ 2, e, s.n. (Înv.) (În religia creștină). Judecata de apoi. | Județ 3, e, s.n. Unitate administrativ-teritorială în componența căreia intră mai multe oraşe şi COmune.
Joimăriță 1, s.f 1. Fiinţă mitologică cu înfăţişare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că le pedepseşte, în noaptea care precedă joia mare, pe fetele şi femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit 2. (Fig.) Femeie foarte urâtă (din joi + mare + -iță). Joimăriţă 2, joimărițe, s.f. (Înv.) Soţia joimirului (= mercenar lonez).
Joiana 1, s.f. art. Numele unui dans popular, melodie după care se execută acest dans. (cf. jian). Joiana 2, s.f., art. Plantă erbacee cu flori albe, ale cărei rădăcini conţin un suc galben-portocaliu. Joiana 3, s.f. Nume de vacă.
Joc 1, -uri, s.n. Acţiunea de a juca; dans popular; (P.ext.) Petrecere populară la care se dansează; horă. (lat. jocus). Joc 2, s.n. Competiţie sportivă de echipă căreia îi este proprie şi lupta sportivă (baschet, fotbai, – rugbi etc.). j Joc 3, s.n. (Tehn.) Lărgimea golului dintre două piese care lucrează în contact.
Jitie 1, jitii, s.f. (Reg.) Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică, defect, cusur. (din sl. zitije). Jitie 2, jitii, s.f. (Reg.) Rogojină.
Jirebie 1, -ii, s.f. (Reg.) Grup de 30 de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. (cf. magh. zsereb). Jirebie 2, -ii, s.f. (Reg.) Bucată, fâşie îngustă de pământ. (din ucr. zerebij).
Jip 1, s.n. (Reg.) Jeg. (et. nec.). Jip 2, jipi, s.m. (Reg.) Copac tânăr, lung şi subțire. (din magh. Zsup). | Jip?, s.n. (Reg.) Pajişte, ierbiş. Jip 3, jipi, sm. (Reg.) Legătură, maldăr (de paie, de fân etc.)
Jintuit 1, s.n. (Pop.) 1. Storsul coșului de zer prin frământare. 2. Amestecarea unui lichid dintrun vas prin clătinare. 3. (Fig.) Bătaie (v. jintui). Jintuit 2, -ă, adj. (Pop.) 1. (despre caș) Stors de zer.2. (despre un lichid dintr-o sticlă) Amestecat prin clătinarea acestuia. 3. (Fig.) Bătut (v. jintui).
Jig 1, (var. jâg), s.n. (Reg.) Materie gălbuie și ceroasă ce se află în lâna oilor; usuc. Jig 2, jiguri, s.n. (Reg.) 1. Semn făcut în fierul roșu pe corpul animalelor; semn cu care se înfierează oile şi caprele (la urechi) 2. Arsură pe esofag. (cf. sb. Zig).
Jib 1, adv. (Reg.) 1. Mult, foarte mult. 2. Repede. Jib 2, adj. (Reg.) Bine dezvoltat, tare, puternic, zdravăn, mare. (comp. magh. zsib).
Jet 1, s.n. Vână de lichid care țâșnește cu presiune printr-un orificiu. (din fr. jes). Jet 2, s.n. Avion cu reacție, în special pentru transport de pasageri. (din americ. jet).
Jeruit 1, adj. (Reg., despre focul din vatră) Scormonit, răscolit. (v. jerui 1). Jeruit 2, adj. (Reg., despre potecile din pădure) Cu jaruri (marcaje) făcute, marcat. (v. jerui 2).
Jeruire 1, s.f. (Reg.) Răscolirea jarului; jărire (v. jerui”). Jeruire 2, s.f. (Reg.) Punerea jarurilor (jaloanelor, marcajelor) în pădure, marcare (v. jerui 2).
Jerui 1, vb. IV Tranz. (Reg.) A răscoli jarul, pentru a aprinde mai bine cărbunii sau lemnele (din Jar +-ui). Jerui 2, vb. IV (Reg.) A pune jaruri (jaloane, marchaje) în pădure. (din jar* +-ui).
Jep 1, -i, s.m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn. (et.nec.) Jep 2, s.m. Boală de piele la câini; râie câinească. Jep 3, jepi, s.m. (Reg.) Tulei de porumb, cocean.
Jena 1, vb. 1. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade, a supăra. 2. (Fig) A stânjeni; a deranja, a incomoda. (din fr. gener). Jena 2, vb. A simţi jenă; a se sfii.