Îngurluit 1, -ă, adj. (Reg.) (Om) încurcat, înhăitat nelegitim cu alta, întălăluit. (din îngurlui). Îngurluit 2, s.n. (Reg.) Cântecul specific al porumbelului pe lângă porumbiţă; îngurluire. (din îngurlui).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Îngurluit, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Îngurluit.
Înfipt 1 -ă, adj. Nemișcat, neclintit, țeapăn. (v.înfige). j Înfipt 2, -ă, adj. (Fam.) Îndrăzneţ, cutezător;, obraznic.
Înfățişa 1, vb. A (se) prezenta; a (se) arăta. (din în+ fățiș). Înfățișa 2, vb. A descrie ceva sau pe cineva cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc.; a zugrăvi, a prezenta.
Înfășurătoare 1, s.f. (Mat.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu. (din înfășura +-toare). Înfăşurătoare 2, s.n., pl, (sg. înfășurător). Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieşirea din mașina de fabricat. (din Înfășura toare). Înfăşurătoare 3: urătoaret, adj.f. Care serveşte la înfăşurare, care înfăşoară. (din înfășura + – tor).
Îndruga 1, vb. A toarce lânii de cânepă în fire groase și puțin răsucite. (din în+drugă). Îndruga 2, vb. (Fam.) A pronunţa nedeslușit cuvintele, a îngăima.
Îndrepta 1, vb. A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. (din în+drept). Îndrepta 2, vb. 1. A (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăți, a (se) ameliora. 2.(despre oameni) A se întrema după o boală; a căpăta înfăţişare bună.
Îndoi 1, vb. 1. A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia. 2. (despre oameni) A se gârbovi. (din în+doi). Îndoi 2, vb. A mări ceva de două ori; a dubla. Îndoi 3, vb. A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea în vedere.
Îcomorati, -ă, adj. (Pop.) 1. Care are coarne, cu coarne. (din încornora). Încornorat 2, încornorați, s.m. (Pop.) Cel cu coarne, diavolul, dracul.
Încordători, încordătoare, s.n. (Reg.) Întorcător al războiului de țesut; întinzător al coardei ferăstrăului. ( din încorda + —tor). Încordător 2, încordători, s.m. (Reg.) Diavol, drac.
Încolți 1, vb. A germina. (din în+colț) Încolţi 2, vb. A înfige colții spre a mușca. Încolţi 2, vb. A prinde la strâmtoare, a înghesui; a încleșta.
Încinge 1, vb. 1. (despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine; (Fig.) (despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleşi pe cineva; a consuma, a mistui; (despre o luptă, o discuţie etc.) A (se) înteţi. 2. (despre fân, cereale etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se aprinde, a se strica. (lat. incendere). Încinge 2, vb. 1. A (se) înfăşura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc. 2. A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului (sau o curea). 3. (Fig.) A înconjura (din toate părțile), a împresura(lat. incingere).
Închizătoare 1, închizători, s.f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. ( din închide + or Închizătoare 2, s.n., pl. (sg. închizător). Dispozitiv de închidere și împingere a cartușelor în magazia unei arme de foc. (din închide +-tor).
Închina 1, vb. A-și manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase. (lat. înclinare). Închina 2, vb. A ridica paharul plin, ciocnindu-l cu paharul celorlalți comeseni și a bea (făcând o urare).
Încheietori 1, s.f. (sg. încuietoare). 1. Cheutoare. (la îmbrăcăminte) 2. Plantă erbacee cu flori galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare; (Reg.) Vulturică. (din încheia + -tor). Încheietori 2, s.m., pl., (sg. încheietor) (În sintagma) Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. (din încheia +-tor).
Încet 1, înceată, adj. 1. Liniștit, lin, domol; (despre oameni) Care reacţionează cu întârziere. 2. (despre sunete) Cu intensitate scăzută, abia auzit. (lat. gu(i)etus). Încet 2, adv. şi interj.: Fără grabă, domol; Binișor 1 Nu așa tare 1 Fără zgomot 1 (lat. qu(i)etus).
Încărcător 1, încărcători, s.m. Persoană care încarcă un recipient, un cuptor, care alimentează cu combustibil o mașină cu abur. (din încărca + – tor). Încărcător 2, încărcătoare, s.n. 1. Aparat, dispozitiv, mașină cu care se încarcă un vehicul, un agregat. 2.Dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartuşe în magazia unei arme de foc cu repetiție. (din încârca + – lor).
Încălzitor 1, -oare, adj. (despre surse de căldură) Care răspândește căldură. (din încălzi +-tor). Încălzitor 2, s.n. Aparat sau instalaţie de încălzire. (din încălzi -p-tor).
Încadra 1, vb. 1. A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție. 2. A se integra într-un colectiv, într-o acţiune etc. (din fr. encadrer). Încadra 2, vb. A înrăma; a înconjura, a împresura.
Împrejurare 1, -ări, s.f. Situatie în care se află cineva; circumstanţă, întâmplare. (v. împrejura) Împrejurare 2, -ări, s.f. (Înv.) Perimetru.
Împărtăşi 1, vb. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu… (din în+părtaș). Împărtăşi 2, vb. A comunica, a destăinui cuiva un gând Împărtăși 3, vb. A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca.
Împărăteasă 1, -ese, s.f. Soţie de împărat sau femeie care conduce un imperiu. (din împărat +-easâ). Împărăteasă 2, -ese, s.f. Plantă erbacee agățătoare, lemnoasă, cu flori albe-verzui.
Îi 1, pron. pers., pers.3 (el, ea) 1. D., sg., neacc., m., f. Îi dau cartea. 2. A., m., pl., neacc: Îi chem la mine. Îi 2, vb. a fi (Pop. și fam.) ind.pz., pers.3 sg. 1. Predicativ: Cartea îi pe masă. 2. Copulativ: El îi un om strașnic. 3. Auxiliar: Îi desemnat la congres.
Izvod 1, -oade, s.n. (Înv.) Însemnare; listă; registru; catalog; manuscris; text. (din sl. izvodă). Izvod 2, s.n. Model de cusătură națională.
Izolator 1, -oare, adj. Care izolează. (din fr. isolateur). Izolator 2, s.n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintrun astfel de material, care serveşte la izolare. (din fr. isolateur).
Izbă 1, izbe, s.f. (Reg.) Căsuţă de lemn a ţăranilor ruși. (din rus. izba). Izbă 2, s.f. (Înv.) Izbitură, trântă. (din izbi, derivat regresiv).
Iușcă 1, s.f. Iușcă de femeie = femeie șireată și plină de temperament. (cf. (feme]iușcă). Iușcă 2, iuști, s.f. (Reg.) Bici,; (P. ext.) Lovitură dată cu biciul, lușcă 3, s.f. (Reg.) Zeamă lungă și subțire.
Iubit 1, -ă, adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește. (din iubi – sl. Ijubiti). Iubit 2, s.m. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus: amant, amorez, ibovnic, drăguţ. (din iubi). Iubit 3, s.n. Sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relație de dragoste; amor; Sentiment de afecţiune pentru cineva sau ceva. (v. iubi).
Istov 1, istovuri, s.n. (Înv.) 1. Capăt, sfârşit. 2. Pierzare: moarte. 3. Termen de plată, achitare, sumă scadentă. (din sl. istovă). Istov 2, adj. (Înv.) Curat, adevărat, exact, precis. (din sl. istovă)
Ispravnic 1, ispravnici, s.m. (Înv.) 1.Persoană într-un post de conducere în perioada feudală (logofăt, vornic, hatman etc.) comandant, șef. 2. Administrator, inspector. (din rus. ispravnik). Ispravnic 2, -ă, adj. (Reg.) De ispravă, harnic. (din ispravă +DIC).
Ispas 1, s.n. Numele unei sărbători creştine; Înălţarea Domnului. (din sl. săpasă „Mântuitor“). Ispas 2, s.n. (Pop.) Judecată; ispașă.