Abate 1, -ţi, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici;, persoană care poartă acest titlu. (din it. ab(b)ate). Abate 2, vb. [II |. A descuraja, a deprima, a întrista, a mâhni. Vestea l-a abătut. 2. A dobori la pământ. (din fr. abattre). Abate 3, vb. III. 1. A (se) îndepărta (de la o direcţie, (Fig.) de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva. 2. (despre fenomene ale naturii, calamităţi, nenorociri) A veni, a cădea pe neașteptate (cu furie, cu forță). 3. A-i trece ceva prin minte; a-i veni ideea; ai se năzări. (lat. abbattere