Ai 1, interj. Exclamaţie care exprimă: durere, spaimă, uimire, ameninţare. 2. (Fam.) Exclamaţie cu sens interogativ. 3. Interj. Var. A lui hai. Ai 2, ai, s.m. (Reg.) Usturoi. (lat. alium). Ai 3, s.m. (Zool.) Mamifer arboricol de talie mică, cu capul acoperit cu o blană moale cenușie, care trăieşte în America de Sud şi în sudul Madagascarului. (din fr. ai <cuv. tupi). Ai 4, (Reg.) s.m., pl. (sg. an). Ani. (lat. anni). Ai 5, art. posesiv-genitival, m.pl.: ai mei, ai casei. Ai 6, vb. a avea; 1. ind. pz., pers. 2. sg.: tu ai; 2. auxiliar, în Componenţa ind. pf. compus, pers. 2 sg.: tu ai avut și a cond.-optativ, pz. 2, sg.: tu ai scrie. 3. imperativ, pers. 2 sg. Ai 7, (Reg.), vb. a ai. A găti cu usturoi, a da gust de usturoi unei mâncări.