Ataraxie 1, s.f. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni (din fr. ataraxie; cf. gr. a „fără“, taraxis „tulburări“). Ataraxie 2, s.f. Termen care desemna, la diverși filosofi greci, liniştea, seninătatea sufletească drept ideal moral.