Bandură 1, -re, s.f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră; epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. (et. nec.). Bandură 2, -ri, s.f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. (din ucr. bandura).