Bătător 1, -oare, s.m. Îl. Băţ, lopăţică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. Pentru a’le curăța de praf. 2. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna, ca să se aleagă untul. 3. Parte a meliţei pe care se așază transversal “inul sau cânepa, spre a fi melițate. 4. Scândură dreptunghiulară, care servește la tasarea pământului semănat din grădină. (din lat. batt(u)atoriurn). Bătător 2, -oare. Adj (În expr.) Bătător la ochi = izbitor, care atrage atenţia în mod flagrant. (din bate+-ător).