Boc 1, interj. Imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. (onomatopee). Boc 2, bocuri, s.n. . Masă (sau trunchi de copac înclinat) pe care se lucrează pieile ja bazinul cu lapte de var. 2. (Reg.) Suport de lemn, cu trei picioare, folosit împreună cu altul, pentru susținerea unei platforme. (din germ. Bock).