Bont 1, s.n. (Înv.) Conjuraţie, răzvrătire. Bont 2, boantă, adj. (Înv.) Ciunt, fără vârf; (despre degete) scurt şi gros. (et.nec.)
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Bont, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Bont.