Brâncă 1, -ci, s.f. 1. (Reg., în Cnșana) 1. Mână. 2. (Pop, în forma brânci) Împinsătură, ghiont, izbitură. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. (lat. branca). Brâncă 2, s.f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee.2. (Pop.) Erizipel. (din sl. branca). Brâncă 3, s.f. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzi sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară. Brâncă 4, s.f. Ciupercă cu pălămia întinsă și căsfrântă, prevăzută cu peri aspri.