Brâncuţă 1, s.f. Diminutiv de la brâncă. (din brâncă +uțâă). Brâncuţă 2, s.f., 1. Plantă medicinală (Nasturtium palustre).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Brâncuță, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Brâncuță.