Brișcă 1, -te, s.f. (Reg.) Briceag. (din magh. bicska, influenţat de brici şi briceag). Brişcă 2, -ti, s.f. Trăsură mică, ușoară, neacoperită; trăsură acoperită; trăsură de țară. (din rus bricika).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Brișcă, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Brișcă.