Bucium 1, -e, s.n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei sau de răchită, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări şi semnale. (lat. bucinum). Bucium 2, -e, s.n. (Pop.) 1. Trunchi sau buştean (de arbore); (Spec.) Butuc de viţă de vie. 2. Butuc (al roții carului). (et.nec.).