Buf 1, interj. (onomatopee). Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs la căderea unui obiect tare, de o lovitură sau de o explozie. Buf 2, s.n. Numele unei figuri la jocul de arșice. (et. nec.). Buf 3, -ă, adj. (despre comedii) Cu un caracter comic exagerat; (despre opere muzicale) Care este compus în genul liric uşor; (despre actori sau cântăreţi) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă; (despre roluri) Specific comediei sau operei muzicale bufe. (din fr. bouffe).