Buhăi 1, vb. A se umfla la faţă (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. (din bubhav). Buhăi 2, vb. (Reg.) A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. (din buhai).

Buhai 1, s.m. (Zool.) 1. Taur. 2. (În sintagme) Diferite insecte. (din ucr. bubaj). Buhai 2, -uri, s.n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite şi se produce un sunet (asemănător cu mugetul unui taur).