Bun 1, -ă, adj., s.m., f. Care are calități pozitive remarcabile. (lat. bonus, -a). Bun 2, -ă, s.m., f. (Înv. şi pop. Bunic, bunică. * Pop) Bun 3, -uri, s.n. 1. Ceea ce este util sau necesar societăţii sau individului pentru a-i asigura existenţa; proprietate, avere; bogăţie, avuţie. 2. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru sau dintr-un drept.