Burcă 1, -ci, s.f. (Reg.) Bundă (1). (din ucr. burka). Burcă 2, -ci, s.f. (Reg.) Turtă din mâlai care se coace pe vatră, în spuză. (et. nec.).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Burcă, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Burcă.