Cămin 1, -uri, s.n. 1. Sobă joasă zidită la peretele camerei, cu vatra larg deshisă. 2. Cuptor, vatră. 3. Coş pe unde iese fumul; horn. 4 Încăpere mică subterană, zidită şi acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul ia conductă sau canal. (din sl. kamina) Cămin 2, -uri, s.n. Casă părintească; (P. ext.) Familie. Cămin 3, -e, s.n. Denumire dată unor instituţii cu caracter socialcultural: cămin de copii, cămin studenţesc. cămin cultural etc.