Canon 1, -oane, s.n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipic; Normă, regulă de conduită. 2. Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci. (din sl. kanonu, îr. canon, germ. Kanon). Canon 2, s.n. (Fig.) Suferință, chin. Canon 3, s.n. Compoziţie muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. Canon 4, s.n. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărţile canonice.