Canton 1, -oane, s.n. Clădire din imediata vecinătate a unei căi de comunicaţie, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea şi întreținerea acesteia şi care servește și ca locuință pentru cantonier. (din fr. canton). Canton 2, s.n. |. Cea mai mică unitate în administraţia pădurilor; locuinţa pădurarului. 2. Unitate teritorial-administrativă în unele țări. Cantori, cantori, s.m. (Reg.) Cântăreț de biserică. (din lat. cantor, germ. Kantor). Canton 3, s.n., (var. a lui cantoră) Birou.