Căpeţea 1, s.f., pl. (sg. căpețea) Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul şi botul calului şi ale căror capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. Căpeţea 2, s.n., pl. (sg. căpețel) |. Bucăţică mică (din ceva) 2. Colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea mortilor. (lat. capitellum).