Capriciu 1, -ii, s.n. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpătânare; gust schimbător; toană. (din fr. caprice, it, capriccio). Capriciu 2, s.n. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizație, cu treceri neașteptate de la o stare emoţională la alta.