Carotă 1, -te, s.f. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globulare, de culoare galbenă – roșiatică. (din fr. caroite). Carotă 2, -te, s.f. Probă cilindrică de metal luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut. Carotă 3, -te, s.f. |. (Fig. rar). Înșelătorie, şmecherie, trișare. 2. (La jocul de biliard). Poziţie dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura.