Cavaler 1, -1, s.m. 1. (în Roma antică) Membru al ordinului ecvestru. (în Evul Mediu) Titlu nobiliar. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc. 3. Titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decoraţii importante. 4. Persoană având titlul de cavaler. 5. Călăreţ. (din rus. kavaler). Cavaler 2, -i, s.m. 1. (Adesea adj.) Om plin de abnegaţie, generos şi nobil. 2. (Pop.). Tânăr necăsătorit, holtei, burlac.