Cavalerie 1, -ii, s.f. Parte a armatei care foloseşte calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime. (din rus. kavaleriia, din it.). Cavalerie 2, -ii, s.f. (Înv.) 1. Instituţia (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decoraţie, ordin în gradul de cavaler. (din it. cavalleria).