Cel 1, pron.dem. 1. Acela. 2. adj.dem. „cel de colo“. Cel 2, art. adj. 1. (Precedă un adjectiv care urmează unui substantiv articulat): „Când ochiul tău cei mândru străluce în afară“ (Eminescu); intră în formarea numelor unor domnitori: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare. 2. (Precedă un numeral ordinal): Cel de-al treilea 3. (Urmat de „mai“ formează superlativul relativ): cel mai bun.