Cenușar 1, -re, s.n. Cutie de metal aşezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc. în care cade cenușa. (cenușă+-ar). Cenușar 2, -re, s.n. Atelier sau secţie dintr-o fabrică de tăbăcărie în care se execută operaţiile premergătoare tăbăcirii. Cenuşar 3, =ri, s.m. 1. (Înv. şi ir.). Scriitor de cancelarie, copist (prost). Cenușar 4, -ri, s.m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse şi cu flori mici verzuigălbui.