Cer 1, -i, s.m. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 de m., înrudit cu stejarul, cu scoarţa negriciosă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc; lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. (lat. cerrus). Cer 2, -uri, s.n. 1. Spaţiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; boltă cerească, firmament. 2. Aer, văzduh, atmosferă. (lat. caelum). Cer 3, s.n. (În diverse mitologii) Rai.; putere divină, divinitate, providenţă. Cer 4, vb. a cere; ind.pz.; 1. sg, 3. pl: „Aștept din parte-ţi, o rege cavaler, Că-mi vei da prins peacela ce umilit ţi-l cer.“ (Eminescu).