Chei 1, cheiuri, s.n. |. Construcţie amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor. 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a uşura încărcarea şi descărcarea lor. (din bg. Kei, fr. quai). Chei 2, s.f., pl. (sg. cheie) 1. Obiect de metal care serveşte la încuierea sau descuierea unei broaşte sau a unui lacăt. 2. Vale îngustă lipsită de albie majoră, între doi pereţi înalţi şi abrupți, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime: Cheile Turzii. (lat. clavis). Chei 3, adj.m., pi. (despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) Care nu are păr; pleşuv. (din tc. Kel).