Cheie 1, chei, s.f. 1. Obiect de metal care serveşte la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt. 2. Unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac şuruburile sau piulițele. (lat. clavis). Cheie 2, s.f. (Muz.) Semn convenţional pus la începutul portativului, pentru a indica poziţia unei note de o anumită înălțime și, prin aceasta, a tuturor celorlalte note. Cheie 3, chei, s.f. (la pl.) Vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereţi înalți și abrupți.