Cilindru 1, -ri, s.m. |. Suprafaţă obținută prin deplasarea unei drepte paralel cu ea însăși, astfel încât să se sprijine mereu pe o curbă închisă şi fixă. 2. Corp geometric mărginit de un cilindru şi de două plane paralele. (din fr. cylindre, lat. cylindrus). Cilindru 2, s.m. Piesă cilindrică componentă a unor maşini, care se poate roti în jurul propriei sale axe. Cilindru 3, -re, s.n. (Înv.) Joben.