Cioc 1, interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur. Cioc 2, -uri, s.n. Partea anterioură, terminală, lunguiaţă și cornoasă a capului păsărilor, care în locuieşte sistemul dentar; plisc, clonţ. (cf. alb. &ok, rom. cioc “*).