Ciocan 1, -ne, s.n. 1. Unealtă formată dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc., de forme şi dimensiuni variate, prevăzută cu un mâner, folosită, manual sau mecanic, la bătut sau la prelucrat materiale rezistente. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemânătoare ca formă cu ciocanul. (Sport) Instrument de aruncat, format dintr-o bilă de metal prinsă de o coardă de sârmă terminată cu un mâner; (P. ext.) Probă sportivă de atletism practicată cu acest instrument. (din sl. dekană). Ciocan 2, -ne, s.n. (Pop.) Păhărel în formă de sticluţă, cu gâtul strâmt şi lung, din care se bea o băutură alcoolică. (din bg. ăokan, scr. %ocanj). Ciocan 3, -ni, s.m. (Reg.) Ştiulete de porumb (curăţat sau nu de boabe); ciocalău. (din scr. okan).