Cionc 1, cioancă, adj. (Reg.) 1. (despre om) Fără un braţ; fără o ureche; 2. (despre animale) Fără un corn; fâră coadă. 3. Lulea cu coadă scurtă, pipă. Cionc 2, cioncuri, s.n. (Reg.) Grămadă de crengi folosită ia abaterea apei de la țărm, fixate pe un trunchi de copac așezat vertical pe cursul râului.