Ciont 1, cioantă, adj. (Pop.) 1. Cu o parte ruptă, tăiată; amputat, ciung. 2. Tocit în vârf sau pe margini, ciobit. Ciont 2, cioante, s.n. 1. (Pop.) Ciot, ciump. 2. (Reg.) Os, ciolan. 3. (Reg.) Buştean, buturugă.
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Ciont, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Ciont.
