Ciucure 1, -uri, s.m. Î. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui Covor, ale unei draperii, un obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (la pl., urmat de determinări) Ornamente de cristal sau de sticlă care atârnă de marginile candelabrelor etc. (cf. lat. cicculum = ciccum „ciorchine“). Ciucure 2, s.m. (Rar) Ţurţur de gheaţă.