Clanţ 1, clanțuri, s.n. Cioc; (P.ext;glumeţ și peiorativ) Gură. (Onomatopee). Clanţ 2, interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, a altui obiect tare.
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Clanț, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Clanț.
