Clanţă 1, -țe, s.f. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porţii care, prin apăsare, face să luncţioneze mecanismul de închi«ere şi de deschidere al acestora. (ci. clan). Clanţă 2, s.f. (Fig., peior.). Gură. Bun declanţă = bun de gură.
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Clanță, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Clanță.