Cloacă 1, -ce, s.f. 1. Canai subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș. 2. Băltoacă murdară şi rău mirositoare; loc infect. (et. nec.). i Cloacă 2, -ce, s.f. Cavitate a corpului batracienilor, reptilelor și păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare.