Cloţ 1, cloțuri, s.n. (Reg.) | Trunchi de stejar tăiat în bucăţi. Cui de lemn sau de fier folosit | înnăditul tânjelelor. 3. Zăvor. Cloț 2, cloțuri, s.n. (Reg.) Spărtă, fragment dintr-o cărămidă (iui ales de la demolări). (din peiim. Klotz).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Cloț, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Cloț.
