Cobârlău 1, s.n. (Reg.) Î. Bârlog, vizuină. 2. Coteţ, îngrăditură. Cobârlău 2, s.m. şi adj. (Reg.) 1. Hoţ, tâlhar. 2. Nomad, vagabond. | Coc!, -ci, s.m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanţ, ciorchine etc. (din fr. cocus).