Coc 1, -uri, s.n. Pieptânătură femeiască cu părul strâns sau împletit şi răsucit la ceafă sau în creştetul capului; conci. (din fr. coque Îde cheveux]). Coc 2, s.n. (Pop., reg.) Produs de panificaţie. Coc 3, vb. a coace; ind.pz.. Î.sg. 3 pl.: „Ei lasă tu, meștere papagal, că ţi-o coc eu ție“. (Sadoveanu).