Colon 1, -i, s.m. 1. (la romani) Muncitor agricol care la începutul republicii lucra ca țăran liber, mai târziu muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, iar spre sfârșitul imperiului începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (înv.) Colonist. (din fr. colon, lat. colonus). Colon 2, -i, s.m. Parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. (din ngr. Kolon) Colon 3, -i, s.m. Unitate bănească în Costa Rica și în Salvador. (din sp. colono) Colon 4, -uri, s.n. Porţiune a intestinului gros care se găseşte între cec şi rect. (din fr. colon, lat. colon)