Colț 1, -uri, s.n. 1. Punct unde sc întâlnesc muchiile unui obiect nui laturile unei figuri. 2. Porţiunec dintr-un obiect sau dintr-un loc tuprinsă între extremităţile reuniie ule laturilor lui. 3. Vârf ascuţit! proeminent de stâncă, de gheaţă «ic. 4. Vârful plantelor în special al ierbii, la începutul dezvoltării lor, când încolţesc. (din bg. kolec, ur. kolac) Colț 2, -i, s.m. 1.Dinte al animalelor și al oamenilo, în pecial caninul. 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei, furcii sau ale altor unelte asemănătoare 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață; țintă Colţ 3, -uri, s.n. Dantelă împleită cu colțuri de formă aproximativ triunghiulară.