Comănac 1, -e, s.n. |. Acoperământ al capului de formă cilindrică, fără boruri, confecţionat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și de călugărițe. 2 Acoperământ al capului asemănător cu comănacul, purtat, odinioară de bărbaţi; căciuliță de mătase sau de stofă scumpă, purtată altădată de femei. (et. nec.). Comănac 2, -i, s.m. (Reg.) Creangă, ramură. (et. nec.).