Complet 1, -uri, s.n. Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraș). (franțuzism, ieșit din uz). Complet 2, -ă, adj. Care conţine tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipseşte nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. (din fr. complet, lat. completus). Complet 3, -uri, s.n. 1. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători care iau parte la soluţionarea unui litigiu. Complet 4, s.n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate.