Compromis 1, -uri, s.n. Înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie; înțelegere înte două sau mai multe persoane cu state de a supune unui arbitru tezolvarea litigiului dintre ele. (din ir compromis). Compromis?, -ă, adj. 1. (desje oameni) Cu reputaţia pătată; “discreditat. 2. Primejduit, stricat. (v. compromite).